Premierul României, Armand Călinescu, a fost asasinat la 21 septembrie 1939, la București, la vârsta de 46 de ani. Potrivit relatărilor, automobilul neblindat în care se afla a fost blocat de un alt autovehicul, iar mai mulți oameni înarmați au deschis focul. Călinescu și șoferul au fost uciși, iar agentul de pază a fost rănit grav. Atacul a fost atribuit unui comando legionar; una dintre relatări îl indică pe avocatul Miti Dumitrescu drept conducător al comando-ului și afirmă că acțiunea s-ar fi desfășurat din ordinul lui Horia Sima. Șase atacatori au fost identificați ca Dumitru Dumitrescu, Ion Moldoveanu, Ion Vasiliu, Traian Popescu-Puiu, Cezar Popescu și Ion Ionescu. Aceștia au fost capturați, aduși la locul atentatului și executați, iar trupurile lor au fost abandonate în stradă. Relatările leagă asasinatul de conflictul dintre Călinescu și Mișcarea Legionară, precum și de uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu în noiembrie 1938. Călinescu fusese implicat în condamnarea lui Codreanu și devenise una dintre țintele legionarilor. În zilele următoare atentatului, peste 300 de fruntași legionari au fost uciși în închisorile din România, într-o represiune atribuită autorităților regimului lui Carol al II-lea. Motivul exact al asasinatului nu a fost elucidat complet. Răzbunarea pentru moartea lui Codreanu este prezentată drept principala explicație, în timp ce implicarea sau interesele Germaniei și Marii Britanii apar ca scenarii discutate în legătură cu poziția lui Călinescu față de neutralitatea României la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.