Ultimele alegeri parlamentare anticipate din România au avut loc în decembrie 1933, în timpul regelui Carol al II-lea. La 14 noiembrie 1933, regele i-a încredințat liberalului Ion G. Duca formarea Guvernului, iar la 18 noiembrie Parlamentul a fost dizolvat prin decret regal, la numai patru zile după numirea noului premier. Legislativul fusese ales în 1932 și nu își încheiase mandatul normal de patru ani. Alegerile pentru Adunarea Deputaților au fost stabilite pentru 20 decembrie 1933, iar scrutinul pentru Senat s-a desfășurat în etape, între 22 și 29 decembrie. Între dizolvarea Parlamentului și alegerea noii Camere au trecut 32 de zile, iar România a ajuns la al treilea scrutin parlamentar în trei ani, după alegerile din 1931 și 1932.

Constituția din 1923 îi permitea regelui să dizolve ambele Camere sau numai una dintre ele. Decretul trebuia să prevadă organizarea alegerilor în cel mult două luni și convocarea noului Parlament în cel mult trei luni. În practica politică interbelică, regele numea mai întâi un nou guvern, apoi dizolva Parlamentul, iar Cabinetul organiza alegerile. În acest context, guvernul își instala oameni în administrația locală, inclusiv prefecți și primari, ceea ce oferea partidului aflat la putere un avantaj electoral.

Partidul Național Liberal, aflat la guvernare și condus de Ion G. Duca, a obținut la alegerile pentru Camera Deputaților 1.518.864 de voturi, aproximativ 51%, și 300 dintre cele 387 de mandate. Partidul Național-Țărănesc a obținut aproximativ 14% din voturi și 29 de mandate. Majoritatea liberală a fost favorizată de sistemul electoral introdus în 1926, care acorda partidului clasat primul și trecut de pragul de 40% jumătate dintre mandate, iar cealaltă jumătate era distribuită proporțional între formațiunile eligibile. PNL a obținut și o dominație covârșitoare în Senat.

Campania electorală s-a desfășurat pe fondul tensiunilor dintre autorități și extrema dreaptă legionară, precum și al unor confruntări violente între poliție și legionari, soldate cu morți și răniți. La 9 decembrie 1933, Guvernul Duca a interzis Garda de Fier, formațiunea electorală a Mișcării Legionare. Potrivit unuia dintre materialele selectate, Garda de Fier depusese liste de candidați în 68 dintre cele 71 de județe, dar nu a mai putut participa la alegeri; ulterior au fost suprimate publicații legionare, închise sau devastate sedii și arestați numeroși membri.

La 29 decembrie 1933, la nouă zile după alegerile pentru Camera Deputaților, Ion G. Duca a fost asasinat pe peronul gării din Sinaia de membri ai Mișcării Legionare. Premierul se întorcea de la o audiență la regele Carol al II-lea, la Castelul Peleș. După moartea sa, conducerea Guvernului liberal a fost preluată de Gheorghe Tătărescu.

Între 1919 și 1937, România a organizat zece scrutinuri parlamentare: în 1919, 1920, 1922, 1926, 1927, 1928, 1931, 1932, 1933 și 1937. Alegerile înainte de expirarea mandatului au fost frecvente, iar doar parlamentele alese în 1922 și 1933 au ajuns la durata normală de patru ani. După 1989, România nu a organizat alegeri parlamentare anticipate. În 2020, au existat demersuri politice pentru anticipate: premierul Ludovic Orban și președintele Klaus Iohannis au susținut obiectivul, iar după demiterea Guvernului Orban prin moțiune de cenzură, la 5 februarie 2020, Iohannis l-a desemnat din nou pe Orban pentru funcția de prim-ministru. Parlamentul nu a fost însă dizolvat, iar alegerile parlamentare au avut loc la termen, în decembrie 2020.

Constituția actuală condiționează posibilitatea dizolvării Parlamentului de eșecul formării unui guvern: trebuie să treacă 60 de zile de la prima solicitare de învestitură fără acordarea votului de încredere și să fie respinse cel puțin două solicitări de învestitură. Dizolvarea nu se produce automat și există restricții suplimentare, inclusiv privind frecvența dizolvării, ultimele șase luni ale mandatului prezidențial și perioadele de mobilizare, război, asediu sau urgență.