Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), estimează că România ar putea intra, începând din toamna anului 2026, într-o perioadă în care vulnerabilitățile energetice, bugetare, economice, climatice și sociale se vor alimenta reciproc. Potrivit analizei, nu ar fi vorba despre 12 crize complet separate, ci despre o singură „policriză”, cu aproximativ 12 manifestări în următoarele 12 luni. Unele riscuri sunt considerate aproape certe, iar altele depind de factori precum o iarnă rece, incidente tehnice sau noi șocuri geopolitice. Chisăliță consideră foarte probabilă o criză a prețurilor, în timp ce o criză fizică de aprovizionare nu este inevitabilă. Harta prezentată de AEI include: prețuri foarte ridicate la energia electrică, cu volatilitate pe piața pentru ziua următoare și oferte scumpe pentru 2027; probleme de adecvanță a sistemului electric, cu importuri mari, rezerve reduse și riscul unor întreruperi locale sau al unor măsuri de urgență; creșterea prețurilor gazelor naturale și presiuni asupra schemei de plafonare; riscuri privind aprovizionarea cu gaze în perioadele de vârf, mai ales în cazul unui ger regional; prețuri foarte mari la motorină, cu efecte asupra transportului, agriculturii, construcțiilor, distribuției alimentare, serviciilor publice și industriei; scumpiri la benzină și GPL; costuri mai mari pentru kerosen și transportul aerian; inflație și creșterea costului vieții; presiuni asupra bugetului public și fiscalității; dobânzi mai mari și finanțare mai scumpă pentru stat, companii și populație; probleme pentru agricultură, apă și alimente; precum și o posibilă criză socială, politică și de încredere. Analiza indică perioade critice diferite: pentru energia electrică, în principal între octombrie 2026 și martie 2027; pentru adecvanța sistemului electric, între decembrie 2026 și februarie 2027; pentru gaze, între noiembrie 2026 și martie 2027, respectiv ianuarie-februarie 2027 în cazul aprovizionării; pentru inflație și costul vieții, din octombrie 2026 până în 2027; iar pentru agricultură, apă și alimente, din toamna anului 2026 până în vara anului 2027. AEI susține că România nu duce lipsă de capacități energetice instalate pe hârtie, ci de putere controlabilă disponibilă în anumite intervale. Producția fotovoltaică este redusă dimineața și seara, când apare vârful critic de iarnă, iar sistemul este expus capacităților pe cărbune îmbătrânite, centralelor pe gaze insuficiente sau întârziate, dependenței hidroenergiei de rezervele de apă, opririlor planificate sau accidentale ale reactoarelor nucleare și congestiilor din rețele. Chisăliță nu anticipează un blackout național ca scenariu de bază, dar menționează prețuri foarte mari în anumite intervale, importuri apropiate de limita tehnică, intervenții administrative, întreruperi locale provocate de vreme și posibilitatea reducerii unor consumuri industriale dacă se suprapun gerul, lipsa vântului și indisponibilitățile tehnice. În cazul gazelor, depozitele României erau indicate la începutul lui septembrie la aproximativ 62,8%, cu peste zece puncte procentuale sub nivelul din anul precedent. Potrivit analizei, problema principală nu este cantitatea anuală, ci debitul zilnic disponibil în zilele foarte reci, deoarece capacitatea de extracție a depozitelor scade pe măsură ce acestea se golesc. O criză fizică ar putea apărea dacă se suprapun o iarnă mai rece decât precedenta, depozite insuficient umplute, cerere regională ridicată, reducerea unor surse de import și producție electrică mare pe gaze. Motorina este descrisă drept canalul prin care șocurile energetice s-ar transmite în economie. România depinde de țiței importat, de rafinarea acestuia și de importuri directe de produse petroliere, iar reducerea temporară a accizei poate tempera prețul la pompă, fără să elimine problema de fond. În privința finanțelor publice, analiza citează o estimare a Comisiei Europene privind un deficit de aproximativ 6,2% din PIB în 2026 și o datorie publică ce ar putea ajunge la 63,3% din PIB în 2027. Statul ar trebui simultan să protejeze consumatorii de scumpirea energiei, să reducă taxarea carburanților, să sprijine agricultura, să finanțeze apărarea, să achite dobânzi mai mari, să cofinanțeze investițiile europene și să reducă deficitul. AEI consideră probabilă o fiscalitate imprevizibilă, cu schimbări dese de taxe, excepții, supraimpozitări și măsuri temporare prelungite. România este descrisă ca aflându-se la limita inferioară a categoriei recomandate investițiilor, iar S&P ar fi menținut ratingul BBB-/A-3, cu perspectivă negativă. O retrogradare nu este prezentată ca inevitabilă, însă percepția de risc ar putea crește dobânzile pentru stat, costurile creditelor pentru companii și populație, presiunea asupra leului și costurile investițiilor energetice. În agricultură și sectorul alimentar, analiza menționează rezultate bune la culturile de iarnă, dar efecte ale secetei și căldurii asupra porumbului și culturilor de primăvară. Recolta europeană de porumb din 2026 este estimată aproape de minimul ultimilor 20 de ani, iar România și Ungaria sunt indicate printre statele sever afectate. Efectele ar putea apărea în prețurile furajelor, cărnii, lactatelor, uleiurilor și produselor procesate, precum și în costurile fermelor și despăgubirilor solicitate bugetului. Nivelurile reduse ale Dunării ar afecta simultan agricultura, navigația, hidroenergia și răcirea unor capacități energetice. Printre manifestările suplimentare indicate se numără criza lichidității companiilor, cu posibile creșteri ale insolvențelor, întârzierilor la plată și arieratelor; criza investițiilor publice, prin amânarea lucrărilor; riscul pierderii unor fonduri europene; sărăcia energetică; și criza încrederii, care ar putea alimenta proteste, populism, radicalizare și blocarea reformelor. AEI identifică patru dezechilibre fundamentale: energia insuficient pregătită, finanțele publice fragile, infrastructura întârziată și incapacitatea administrației de a acționa preventiv. Scenariul considerat cel mai probabil nu este lipsa completă a energiei, gazelor, carburanților sau alimentelor, ci procurarea acestora la prețuri tot mai greu de suportat, în timp ce costurile sunt transferate din facturi în deficit, datorie, taxe și nivelul de trai. Iarna 2026-2027 ar putea transforma criza energetică într-una economică, iar criza economică într-una socială și politică. Pentru prevenirea acestei evoluții, AEI propune 12 măsuri: accelerarea dezvoltării puterii controlabile, un plan național de securitate a gazelor, rezerve strategice și planuri de continuitate pentru carburanți, protecție socială țintită în locul plafonării generale, contracte energetice pe termen lung, un pact fiscal pentru energie și investiții, protejarea investițiilor esențiale, un plan pentru lichiditatea economiei, un program național pentru apă, agricultură și securitate alimentară, protejarea fondurilor europene și a proiectelor strategice, un program național de eficiență energetică și transparență publică săptămânală privind stocurile, capacitățile, importurile, prețurile, rezervele de apă și nivelul riscurilor.