Pe 24 noiembrie 2024 a fost organizat primul tur al alegerilor prezidenţiale în care, surprinzător, pe primul loc s-a clasat candidatul independent Călin Georgescu, urmat de Elena Lasconi, susţinută anterior de USR. La 6 decembrie 2024, Curtea Constituţională a României a pronunţat, invocând articolul 146 lit. f) din Constituţie, anularea întregului proces electoral privind alegerea preşedintelui, decizie care a invalidat practic rezultatele turului I şi a provocat o criză politică şi socială de amploare. Reacţiile publice au fost puternice şi polarizate: Georgescu a afirmat că „statul român a luat democraţia şi a călcat-o în picioare”, în timp ce Elena Lasconi a descris evenimentul drept „cea mai grea lovitură pentru democraţia românească din ultimii 36 de ani” şi a tras un semnal de alarmă asupra dezbinării şi pierderii încrederii în instituţii. O parte a opiniei publice şi a unor comentatori a catalogat decizia drept o „lovitură de stat constituţională” sau o „ciopărţire a democraţiei”, în timp ce susţinători ai măsurii au justificat-o ca o protejare a integrităţii procesului electoral. În urma hotărârii, au apărut demisii politice, proteste și dezbateri despre legalitate şi consecinţe, iar subiectul a revenit frecvent în declaraţii publice şi materiale editoriale la un an de la acel moment. Personaje centrale în relatare sunt Călin Georgescu şi Elena Lasconi; data esenţială este 6 decembrie 2024 (decizia CCR) legată de scrutinul desfăşurat pe 24 noiembrie 2024. Evenimentul a generat investigaţii, cronologii ale faptelor şi volume cu interviuri care descriu perioada ca pe un punct de cotitură în democraţia postdecembristă a României.