Uleiurile obținute din semințe, inclusiv cele de floarea-soarelui, rapiță și sâmburi de struguri, au fost asociate pe rețelele sociale cu inflamația, obezitatea și bolile cronice. Dovezile prezentate de specialiști nu indică însă faptul că uleiurile bogate în acizi grași omega-6 provoacă inflamație atunci când sunt consumate în cantități normale. Uleiurile cu grăsimi nesaturate, precum cele de floarea-soarelui, rapiță și măsline, sunt prezentate ca fiind, în general, preferabile grăsimilor cu un conținut ridicat de grăsimi saturate, cum sunt untul, ghee și uleiul de cocos. Uleiul de floarea-soarelui este accesibil, are gust aproape neutru și poate fi folosit la maioneză, produse de patiserie și gătitul obișnuit. Pentru expunerea îndelungată la temperaturi ridicate, uleiul standard de floarea-soarelui este mai susceptibil la oxidare din cauza conținutului de grăsimi polinesaturate, în timp ce variantele cu un conținut ridicat de acid oleic sunt mai stabile termic. Pentru prăjire și coacere, uleiul rafinat de rapiță este indicat ca opțiune versatilă, cu puține grăsimi saturate, multe grăsimi nesaturate și gust neutru. Uleiul de măsline extravirgin poate fi folosit și la gătitul obișnuit și are o stabilitate rezonabilă la căldură; prețul și aroma îl fac potrivit și pentru salate, paste, pește, legume sau adăugarea la finalul preparatelor. Uleiul de cocos conține aproximativ 85% grăsimi saturate și este recomandat să fie privit mai degrabă ca untul decât ca un ulei neutru pentru utilizarea zilnică. Pentru majoritatea nevoilor, sunt suficiente un ulei neutru pentru prăjit și copt, un ulei de măsline extravirgin pentru aromă și, opțional, un ulei intens aromat, precum cel de susan sau de nucă.