În ianuarie, emisarul special al SUA pentru Groenlanda, Jeff Landry, prezentase propunerea americană adresată Danemarcei: posibile baze noi, extinderea libertății operaționale a forțelor americane și desfășurarea unor sisteme avansate de apărare antirachetă, inclusiv „Domul de Aur”. Propunerea se baza pe acordurile de apărare americano-daneze din 1941 și 1951 și era justificată prin necesitatea contracarării influenței Chinei și Rusiei.

După luni de negocieri între SUA, Danemarca și Groenlanda, președintele Donald Trump a anunțat pe 18 septembrie un acord de securitate, confirmat de autoritățile daneze și groenlandeze. Trump a afirmat că înțelegerea ar oferi Statelor Unite un „control permanent” asupra securității și altor nevoi ale Groenlandei, fără termen de expirare, și ar permite începerea imediată a procesului de extindere a prezenței militare americane pe insulă. El a mai spus că acordul nu ar implica niciun cost pentru Statele Unite și că adversarii SUA nu vor putea instala baze, menține trupe sau realiza investiții sensibile în Groenlanda fără aprobarea scrisă a Washingtonului; Departamentul de Stat american a indicat în special Rusia și China.

Un oficial american a susținut că înțelegerea ar include drepturi permanente de acces, staționare și survol pentru SUA, precum și posibilitatea de a construi instalații militare suplimentare, inclusiv fără aprobarea formală a Danemarcei și Groenlandei, deși acestea ar fi consultate. Oficialul a spus că acordul ar permite și investiții sensibile ale SUA și aliaților, precum infrastructură de telecomunicații, cabluri submarine, porturi și minerale critice. Administrația americană a legat posibila extindere și de sistemul de apărare antirachetă „Domul de Aur”. Aceste detalii au fost prezentate de partea americană, iar textul acordului nu a fost făcut public.

Planurile americane vizează două baze militare suplimentare: reactivarea fostei baze Bluie West One de la Narsarsuaq, în sudul Groenlandei, și instalarea unei baze la Mestersvig, pe coasta de est, unde operează patrula daneză Sirius. Acordul semnat permite Statelor Unite să înființeze două baze militare pe insulă, însă amploarea exactă a noii prezențe și termenii compleți ai înțelegerii nu sunt publici. În timpul Războiului Rece, SUA au avut până la 17 instalații militare și peste 10.000 de militari în Groenlanda; în prezent, baza spațială Pituffik este singura instalație americană menționată, cu aproximativ 150 de militari.

Pe 22 septembrie, președintele Donald Trump, premierul danez Mette Frederiksen și liderul guvernului groenlandez Jens-Frederik Nielsen au semnat acordul la New York, în marja Adunării Generale a ONU. Înțelegerea urmează să fie supusă aprobării parlamentelor Danemarcei și Groenlandei. Până la publicarea textului, amploarea exactă a angajamentelor și existența unor competențe formale americane asupra politicii externe sau resurselor nu sunt clare.

Danemarca și Groenlanda au precizat că acordul nu va compromite suveranitatea Regatului Danemarcei, integritatea sa teritorială și dreptul groenlandezilor la autodeterminare. Premierul danez Mette Frederiksen a spus că înțelegerea este benefică pentru NATO și Europa. Ministrul danez de Externe, Lars Løkke Rasmussen, a declarat că speră ca un acord obligatoriu să pună capăt unei perioade îndelungate de incertitudine și să consolideze securitatea în Arctica și Atlanticul de Nord, cu respectarea limitelor stabilite de Danemarca. Danemarca susține, de asemenea, că securitatea Arcticii este o responsabilitate împărtășită în cadrul NATO, nu una lăsată exclusiv Statelor Unite și Danemarcei.

Jens-Frederik Nielsen a declarat că acordul recunoaște suveranitatea și integritatea teritorială a Regatului Danemarcei, precum și dreptul groenlandezilor la autodeterminare, și că ține cont de interesele insulei. NATO a salutat înțelegerea, afirmând că aceasta va contribui la creșterea securității, stabilității și cooperării în Arctica. În Groenlanda, anunțul a generat atât ușurare și confuzie, cât și reacții sceptice; unii locuitori au pus sub semnul întrebării amploarea schimbării față de acordurile militare existente.

Groenlanda rămâne un teritoriu autonom al Regatului Danemarcei, iar acordul nu transferă suveranitatea către Statele Unite. SUA au deja baza spațială Pituffik în nord-vestul insulei, în baza cadrului de apărare din 1951. Acordul din 1951 oferă deja Statelor Unite drepturi extinse de acces și desfășurare militară, dar nu reglementează explicit bazele adversarilor sau investițiile sensibile. Groenlandezii s-au opus controlului american și au organizat proteste anti-Trump. Acordul a fost semnat după luni de tensiuni provocate de amenințările lui Trump privind preluarea sau anexarea Groenlandei, care au afectat relațiile cu Danemarca și cu aliații europeni. Până la publicarea textului, amploarea exactă a angajamentelor și a competențelor americane rămâne neclară.