O echipă de cercetători de la Universitatea Stanford, coordonată de Sergiu P. Pașca, profesor român de psihiatrie și științe comportamentale, a integrat organoizi corticali umani în creierul unor șoareci modificați genetic. Pentru a crea spațiu țesutului transplantat, cercetătorii au blocat dezvoltarea celei mai mari părți a cortexului și a hipocampului aflat în formare, reducând cu aproximativ jumătate volumul total de țesut cerebral. La șoareci nou-născuți au fost implantați patru organoizi corticali umani, obținuți din celule stem pluripotente induse. Țesutul uman s-a dezvoltat în organismul animalelor și a format conexiuni funcționale cu sistemul nervos al acestora. Între două și trei luni de la transplant, grefa a crescut de aproximativ 4,7 ori, iar după trei luni reprezenta circa 92% din țesutul cortical prezent la șoarecii transplantați, potrivit relatării experimentului. Unii neuroni umani au trimis prelungiri până la măduva spinării șoarecilor, iar activitatea electrică a țesutului a inclus descărcări sincronizate. La cinci-șase luni, neuronii umani semănau cu cei ai cortexului uman aflat la mijlocul sarcinii, deși țesutul nu s-a organizat în straturi precum un cortex normal și nu conținea toate tipurile de celule și conexiunile unui creier uman complet dezvoltat. Într-un test, șoarecii care primiseră țesut uman au obținut rezultate mai bune la un labirint simplu de memorie de lucru decât animalele modificate genetic fără această grefă, dar au rămas slabi la un test mai dificil de învățare pe termen lung. Cercetătorii au privat ulterior animalele de oxigen pentru scurt timp, pentru a imita un tip de stres care poate afecta creierul în dezvoltare în jurul nașterii. Neuronii umani au reacționat puternic, iar după două zile șoarecii prezentau modificări subtile ale mersului. Echipa consideră că modelul ar putea fi utilizat pentru studierea unor afecțiuni asociate lipsei de oxigen, inclusiv paralizia cerebrală, precum și pentru cercetarea unor tulburări neurologice și psihiatrice. Rezultatele au fost publicate în revista Nature. Sergiu Pașca a precizat că formulări precum „șoareci umanizați” sau „șoareci cu creier uman” nu descriu exact experimentul, deoarece animalele păstrează sistemul nervos al șoarecelui și conțin un volum mai mare de țesut cortical uman integrat.