Un studiu internațional codirijat de Universitat Autònoma de Barcelona a realizat o analiză structurală detaliată a rețelei rutiere construite de romani. Rețeaua se întindea pe aproximativ 300.000 de kilometri și traversa Europa, Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Rezultatele contestă ideea că drumurile importante erau orientate în principal către Roma și arată că aceasta ocupa o poziție mai periferică în mobilitatea imperială. Potrivit analizei, Constantinopolul era centrul rețelei și mai bine conectat cu restul imperiului, iar Antiohia și Ankara sunt menționate printre centrele mai bine conectate. Concluzia contrazice zicala „toate drumurile duc la Roma” și indică faptul că rețeaua nu era atât de centralizată pe cât se considera.