Prețurile petrolului au crescut și au rămas volatile după declanșarea, la sfârșitul lunii februarie, a conflictului dintre administrația președintelui Donald Trump și Iran, însă nu au atins nivelurile extreme anticipate de unii analiști. La aproximativ șase luni de la începutul conflictului, estimările privind o posibilă dublare a prețului petrolului nu s-au materializat. Analiștii atribuie în principal Chinei și rezervelor sale strategice de țiței faptul că piața nu a înregistrat o creștere și mai mare a prețurilor. China, cel mai mare deținător de rezerve petroliere strategice potrivit estimărilor citate, acumulase aproximativ 1,4 miliarde de barili până la sfârșitul anului precedent. După începerea bombardamentelor americane și israeliene și închiderea efectivă a strâmtorii Hormuz de către Teheran, Beijingul și-a redus semnificativ importurile de țiței și a folosit stocurile interne. Importurile Chinei au avut o medie de 8,1 milioane de barili pe zi în al doilea trimestru, cu aproape 4 milioane de barili pe zi, respectiv 32%, sub nivelul din primele trei luni ale anului. China este al doilea mare consumator de petrol al lumii și principalul cumpărător de petrol iranian. Reducerea importurilor chineze a diminuat cererea globală și a temperat presiunea ascendentă asupra prețurilor în Statele Unite, Europa și alte regiuni. Tranziția Chinei către vehicule electrice și utilizarea tot mai mare a altor surse de energie au contribuit, de asemenea, la această reziliență. Analiștii spun că decizia Beijingului de a folosi rezervele nu a fost altruistă, ci a făcut parte din planificarea pentru eventuale riscuri de aprovizionare și pentru posibile acțiuni militare privind Taiwanul. Reziliența pieței este însă pusă la încercare. Atacuri comise în luna respectivă de miliții sprijinite de Iran au determinat Arabia Saudită să închidă temporar o conductă importantă care transportă țițeiul către porturile de la Marea Roșie, iar rebelii houthi din Yemen au preluat două insule strategice din sudul Mării Roșii. Discuțiile planificate între statele din Golf pentru redeschiderea strâmtorii Hormuz au fost amânate. Bank of America a estimat pentru a doua jumătate a anului un preț al petrolului de 83 de dolari pe baril, dar a indicat că acesta ar putea ajunge la 95-120 de dolari dacă violențele se intensifică și traficul prin strâmtoare rămâne blocat. Pagubele majore aduse infrastructurii energetice ar putea provoca, potrivit aceleiași evaluări, creșteri de până la 150 de dolari pe baril. Petrolul Brent a avut o medie de aproximativ 69 de dolari pe baril în anul precedent, se situa în jurul valorii de 100 de dolari la momentul relatării și atinsese temporar 126 de dolari la sfârșitul lunii aprilie. Conflictul și impactul său asupra economiei mondiale urmau să fie discutate la întâlnirea preconizată dintre Trump și președintele chinez Xi Jinping, dar perspectivele unei soluții între cele două mari puteri erau considerate reduse. Administrația americană a cerut Chinei să își folosească influența economică pentru a determina Iranul să pună capăt războiului și să redeschidă strâmtoarea Hormuz, în timp ce oficialii chinezi s-au opus războiului american și au respins presiunile suplimentare asupra celor care continuă să facă afaceri cu Iranul. Analiștii citați consideră că reducerea importurilor chineze a avut cel mai important efect asupra temperării prețurilor de la începutul conflictului.