Reformele întârziate ale UE ar putea accentua declinul competitiv al blocului

Sinteza CondicaRealizată cu ajutorul inteligenței artificiale

3 min de lectură

8 oct. 2026, 08:4508.10, 08:459 oct. 2026, 07:4209.10, 07:42

8 surse

CONSULTĂ PUBLICAȚIILE ORIGINALE

01hotnews.roRiscă UE să devină „bolnavul” lumii?
02economica.netAlertă în toată Europa. Vin alegerile – UE riscă să devină „omul bolnav al lumii” dacă nu se reformează rapid (opinie Reuters)
03cetateanul.netUE riscă să devină „bolnavul lumii”
04psnews.roAlertă în toată Europa. Vin alegerile – UE riscă să devină „omul bolnav al lumii” dacă nu se reformează rapid
05financialintelligence.roUE riscă să devină “omul bolnav al lumii” dacă nu se reformează rapid (articol de opinie)
06digi24.roUE riscă să devină „omul bolnav al lumii” dacă nu se reformează rapid. „Calendarul electoral ar putea complica şi mai mult lucrurile”
07ziarulfaclia.roReuters Timpul se scurge pentru implementarea de către Uniunea Europeană a reformelor economice propuse în urmă cu doi ani de fostul preşedinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi. Dacă blocul comunitar eşuează, riscă un declin comparativ pe termen lung, ajungând să joace un rol secundar pe scena mondială, atenţionează într-un articol de opinie publicat luni de Mike Peacock, fost redactor-şef al agenţiei şi fost şef al departamentului de comunicare al Băncii Angliei. UE a stabilit sfârşitul anului 2027 drept termen-limită pentru realizarea elementelor cheie din planul lui Draghi; acestea includ o piaţă unică deplin funcţională cu pieţe de capital şi uniuni energetice integrate, o mai bună capacitate de împrumuturi comune şi reducerea cerinţelor privind unanimitatea statelor membre pentru adoptarea unor reforme majore. Potrivit Consiliului European pentru Inovare, până în luna iulie, Uniunea Europeană implementase integral doar 15,7% din propunerile lui Draghi, în timp ce aproximativ 40% fuseseră abordate doar parţial. Situaţia este şi mai critică în privinţa celor mai radicale – şi, prin urmare, celor mai importante – măsuri, precum pieţele unice de capital şi energie. UE a reuşit să adopte legislaţia necesară pentru doar 3% dintre acestea, conform Institutului Montaigne, un think-tank francez. Comisia Europeană poate promova aceste măsuri doar cu acordul tuturor statelor membre – o sarcină extrem de dificilă. Calendarul electoral din Europa ar putea complica şi mai mult lucrurile. Este puţin probabil ca guvernele care se prezintă în faţa alegătorilor să fie dispuse să cedeze şi mai multă suveranitate; în plus, dacă alegerile vor aduce la putere lideri mai puţin favorabili reformelor, procesul de integrare europeană ar putea începe să se destrame. Vin alegerile Franţa deschide seria, cu alegeri programate pentru luna aprilie 2027. (Între timp, Spania a anunţat chiar luni alegeri legislative anticipate pentru 29 noiembrie, anul în curs, n.r.) UE se grăbeşte deja să finalizeze următorul buget pe termen lung al blocului comunitar (pentru perioada 2028-2034) înainte de aceste alegeri, de teama că scrutinul ar putea aduce la putere un guvern de extremă-dreapta condus de Marine Le Pen. Deşi partidul lui Le Pen, Adunarea Naţională (Rassemblement National), a renunţat la ambiţia de a scoate Franţa din UE, acesta a semnalat totuşi intenţia de a reduce contribuţia ţării la bugetul comunitar şi de a se retrage din anumite aspecte-cheie ale politicii energetice, preconizând totodată reintroducerea controalelor la frontieră. Ulterior vor avea loc alegeri în Italia şi Polonia. Acestea ar putea complica şi mai mult eforturile de reformă, întrucât liderii politici ar putea ezita să susţină măsuri de reformă – chiar şi unele prudente, dar care implică cedarea suveranităţii naţionale – tocmai înainte de a se prezenta în faţa alegătorilor. Apoi, avem situaţia Germaniei. Deşi coaliţia de guvernare a ţării rămâne la putere până în 2029, creşterea popularităţii partidului de extremă-dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) – care a pledat pentru legături mai strânse cu Rusia şi pentru restricţii severe privind imigraţia – ar putea bloca eforturile de reformă în cea mai mare economie a blocului comunitar. Sub conducerea cancelarului Friedrich Merz, Germania a promovat, până în prezent, o agendă de reforme mai ambiţioasă decât majoritatea vecinilor săi. De la preluarea mandatului anul trecut, el a relaxat „frâna datoriei” – o regulă fiscală care a frânat multă vreme creşterea economică – pentru a permite o majorare semnificativă a cheltuielilor de apărare şi crearea unui fond de infrastructură în valoare de 500 de miliarde de euro. Aceste măsuri au fost completate de planuri de modernizare a reţelei electrice naţionale, precum şi de reforme în domeniul pensiilor, fiscalităţii şi pieţei muncii. În timp ce cheltuielile s-au bucurat de apreciere, măsurile de reformă – precum restricţionarea concediilor medicale şi combaterea abuzurilor privind ajutoarele sociale, ori creşterea graduală a vârstei de pensionare – sunt categoric nepopulare, fapt confirmat de rezultatele recente ale alegerilor regionale. „Concluzia principală este că germanii nu doresc reforme; ei vor fie să rămână într-un prezent neschimbat, fie să se întoarcă în trecut”, a notat Carsten Brzeski, economist-şef la ING, după ce Uniunea Creştin-Democrată (CDU), aflată la guvernare, a suferit pierderi majore în alegerile regionale, pe fondul creşterii sprijinului pentru partidul AfD. Deşi AfD nu a obţinut încă o majoritate pentru a guverna şi probabil va întâmpina dificultăţi în găsirea unor parteneri de coaliţie, ascensiunea sa rapidă din ultimul deceniu – devenind partidul cu cea mai mare intenţie de vot din Germania – nu poate fi ignorată. Acest lucru este cu atât mai important cu cât popularitatea sa ar putea determina partidul de guvernământ să încetinească ritmul reformelor percepute ca o diminuare a suveranităţii naţionale. Teste decisive În rândul oficialilor UE există un sentiment palpabil de urgenţă. „Acolo unde proiectele servesc intereselor strategice ale Europei, trebuie să accelerăm masiv”, a declarat luna trecută preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în discursul său anual privind „Starea Uniunii” în faţa Parlamentului European. Cu toate acestea, interesul pare scăzut pentru punerea în comun a capacităţilor. Apelul lui Draghi pentru creşterea capacităţii de împrumut comun în zona euro pare deja sortit eşecului. Acum, testele decisive vor fi dacă liderii UE pot realiza o uniune a economiilor şi investiţiilor, precum şi o uniune energetică. Crearea unei pieţe unice de capital ar putea ajuta blocul comunitar să mobilizeze cele 35.000 de miliarde de euro reprezentând economiile gospodăriilor din UE, în prezent sub formă de fonduri dispersate în cele 27 de state membre şi adesea investite în străinătate. Un demers paralel de simplificare a sistemului de reglementare fragmentat ar putea, de asemenea, să aducă beneficii semnificative. O analiză a Fondului Monetar Internaţional din luna aprilie estima că agenda de reforme ar putea creşte productivitatea europeană cu 20% într-un deceniu, deşi această prognoză se bazează pe câteva ipoteze optimiste. O componentă cheie a acestei agende privind competitivitatea este reforma energetică. Banca Centrală Europeană estimează că adoptarea rapidă a inteligenţei artificiale (AI) ar putea spori productivitatea UE cu până la 4% într-un deceniu. Totuşi, construirea şi operarea centrelor de date şi a infrastructurii pentru Ai sunt fezabile doar dacă se bazează pe o circulaţie facilă a energiei electrice peste graniţele naţionale din UE, la preţuri competitive. Preşedinta BCE, Christine Lagarde, a avertizat recent că blocul comunitar se confruntă cu o alegere: fie ratează complet avântul inteligenţei artificiale, fie ajunge să depindă excesiv de state străine – în special de SUA şi China – pentru componente tehnologice vitale. În absenţa unor progrese, decalajul de productivitate faţă de SUA se va adânci aproape sigur, industria prelucrătoare din UE va fi probabil şi mai mult subminată de concurenţii chinezi cu costuri mai mici, iar blocul comunitar va fi cu siguranţă nevoit să continue să îşi procure din străinătate componentele tehnologice critice. UE, reticentă la asumarea de riscuri, a tergiversat mult timp reformele, însă continuarea acestei atitudini în prezent ar putea fi una dintre cele mai riscante decizii. HINT În absenţa unor progrese, decalajul de productivitate faţă de SUA se va adânci aproape sigur, industria prelucrătoare din UE va fi probabil şi mai mult subminată de concurenţii chinezi cu costuri mai mici, iar blocul comunitar va fi cu siguranţă nevoit să continue să îşi procure din străinătate componentele tehnologice critice. Articolul apare prima dată în Stiri Cluj Faclia.
08radu-tudor.roUE riscă să ajungă “bolnavul lumii”

Hotnews.ro · Economica.net · Cetateanul.net - Orașul tău, știrile tale + 5

Mike Peacock avertizează într-un articol de opinie că întârzierile în aplicarea reformelor propuse de Mario Draghi ar putea accentua declinul competitiv al UE. Termenul stabilit de bloc pentru elementele-cheie ale planului este sfârșitul lui 2027, iar alegerile și dezacordurile dintre state sunt prezentate drept obstacole posibile.

Într-un articol de opinie, Mike Peacock, fost redactor-șef și fost șef al departamentului de comunicare al Băncii Angliei, avertizează că Uniunea Europeană riscă un declin comparativ pe termen lung dacă nu pune în aplicare reformele economice propuse de Mario Draghi. UE și-a stabilit sfârșitul anului 2027 ca termen-limită pentru elemente-cheie ale planului: o piață unică funcțională, uniuni integrate ale piețelor de capital și energiei, o capacitate mai mare de împrumuturi comune și reducerea cerințelor de unanimitate pentru reforme majore. Până în iulie, UE implementase integral 15,7% dintre propuneri, iar aproximativ 40% fuseseră abordate doar parțial, potrivit Consiliului European pentru Inovare. Pentru măsuri radicale precum piețele unice de capital și energie, legislația necesară fusese adoptată pentru 3%, conform Institutului Montaigne. Comisia Europeană are nevoie de acordul tuturor statelor membre pentru a promova aceste măsuri. Analiza susține că alegerile pot îngreuna reformele, deoarece guvernele ar putea evita cedarea unor competențe înaintea scrutinurilor. Franța urma să organizeze alegeri în aprilie 2027; Spania anunțase alegeri legislative anticipate pentru 29 noiembrie, iar scrutinuri urmau să aibă loc ulterior și în Italia și Polonia. În Franța, Adunarea Națională a renunțat la obiectivul ieșirii din UE, dar a semnalat că ar putea reduce contribuția țării la bugetul comunitar, retrage Franța din anumite aspecte ale politicii energetice și reintroduce controalele la frontieră. În Germania, coaliția urma să rămână la putere până în 2029, însă creșterea popularității AfD ar putea încetini reformele. Guvernul cancelarului Friedrich Merz a relaxat frâna datoriei pentru a permite majorarea cheltuielilor de apărare și crearea unui fond de infrastructură de 500 de miliarde de euro; planurile mai includ modernizarea rețelei electrice și reforme ale pensiilor, fiscalității și pieței muncii. Măsurile de reformă, între care restricționarea concediilor medicale, combaterea abuzurilor privind ajutoarele sociale și creșterea graduală a vârstei de pensionare, sunt descrise ca nepopulare. După pierderile CDU în alegerile regionale și creșterea sprijinului pentru AfD, economistul-șef al ING, Carsten Brzeski, a afirmat că germanii nu doresc reforme, ci fie menținerea prezentului, fie întoarcerea la trecut. AfD nu obținuse o majoritate pentru a guverna și ar putea întâmpina dificultăți în găsirea unor parteneri de coaliție, dar analiza spune că ascensiunea partidului ar putea influența ritmul reformelor. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a cerut accelerarea proiectelor care servesc intereselor strategice ale Europei. Totuși, articolul consideră că perspectiva creșterii împrumuturilor comune în zona euro este slabă și indică drept teste decisive uniunea economiilor și investițiilor și uniunea energetică. O piață unică de capital ar putea mobiliza economiile gospodăriilor din UE, estimate la 35.000 de miliarde de euro și dispersate între cele 27 de state membre, iar simplificarea reglementărilor fragmentate ar putea aduce beneficii. O analiză a Fondului Monetar Internațional din aprilie estima că agenda de reforme ar putea crește productivitatea europeană cu 20% într-un deceniu, pe baza unor ipoteze descrise ca optimiste. Banca Centrală Europeană estima că adoptarea rapidă a inteligenței artificiale ar putea spori productivitatea UE cu până la 4% într-un deceniu, dar articolul subliniază că centrele de date și infrastructura aferentă depind de circulația energiei electrice între state la prețuri competitive. Președinta BCE, Christine Lagarde, a avertizat că UE riscă fie să rateze avântul inteligenței artificiale, fie să depindă excesiv de state străine, în special de SUA și China, pentru componente tehnologice esențiale. În lipsa progreselor, analiza prevede că decalajul de productivitate față de SUA s-ar putea adânci, industria prelucrătoare europeană ar putea fi afectată mai mult de concurența chineză, iar UE ar putea continua să procure din străinătate componente tehnologice critice.

Această sinteză este realizată cu ajutorul inteligenței artificiale și poate conține erori. Consultă sursele originale pentru verificarea informațiilor.

Înapoi la știri