Rusia pregătește extinderea producției de materiale necesare dronelor kamikaze, în cadrul unui plan mai amplu de dezvoltare a industriei interne de drone. Documente obținute de Ukrainian Security and Cooperation Centre din surse rusești și analizate de Comisia pentru China a Camerei Reprezentanților din SUA indică faptul că guvernul rus a aprobat în mai extinderea fabricii Alabuga-Volokno, aflată în zona economică specială Alabuga, în Tatarstan. O nouă linie de producție ar urma să fabrice până la 500 de tone de fibră de carbon anual, material folosit la consolidarea aripilor și a structurilor interne ale dronelor, inclusiv ale rezervorului de combustibil și motorului. Imagini din satelit realizate între mai și iulie arată că terenul pentru extindere a fost pregătit, iar expertul în arme David Albright a declarat, după analizarea unor imagini din august, că fundația noii fabrici este pregătită. El a estimat că finalizarea proiectului în 2027 ar presupune o construcție rapidă. Potrivit estimărilor lui Albright, noua capacitate ar putea furniza material pentru aproximativ 28.000 de drone Shahed-136. Dronele rusești Geran-2 se bazează pe designul iranian Shahed. Planurile urmăresc și înlocuirea importurilor și asigurarea necesarului industriei aerospațiale și de apărare, inclusiv prin creșterea producției interne de poliacrilonitril, precursorul necesar pentru fibra de carbon de înaltă calitate, pentru reducerea dependenței de importurile din China. Un studiu al Center for Strategic and International Studies estimează că Rusia urmărește să producă aproximativ 130.000 de drone până în 2030 și 350.000 până în 2035. Documentele au fost considerate autentice de un oficial american și de un oficial ucrainean. Rosatom nu a comentat informațiile, iar Ambasada Rusiei la Washington nu a răspuns solicitării de comentarii. Ambasada Chinei la Washington a declarat că nu are cunoștință despre planurile rusești și a precizat că Beijingul controlează strict exporturile de produse cu utilizare duală. Dronele produse în zona Alabuga sunt folosite în atacurile rusești asupra Ucrainei, iar extinderea producției este prezentată ca o dezvoltare a capacităților militare ruse și ca o provocare de securitate pe termen lung pentru Europa.