Pe 27 decembrie creştinii ortodocşi şi greco-catolici prăznuiesc pe Sfântul Arhidiacon Ştefan, considerat primul martir al Bisericii, contemporan cu apostolii şi unul dintre cei şapte diaconi aleşi în comunitatea creştină din Ierusalim. Potrivit tradiţiei, Ştefan a fost acuzat de blasfemie şi omorât în jurul anului 35; numele său, de origine greacă (Stephanos), înseamnă „coroană” sau „cunună”. În România, 27 decembrie — a treia zi de Crăciun — este marcată de rituri populare şi religioase: mulţi credincioşi aduc în casă icoana Sfântului, dau de pomană pâine, respectă interdicţii populare şi urmează sfatul preoţilor ca persoanele certate să se împace în această zi. Tradiţia atribuie Sfântului Ştefan ajutor în vindecarea bolilor şi în judecarea proceselor nedrepte; de aceea, în multe localităţi se spune că este bine să se ceară ajutorul său în cauze legale şi personale. În privinţa onomasticii, estimările din presă indică că între circa 400.000 şi peste 500.000 de români poartă numele Ştefan/Ştefania şi îşi serbează ziua de nume pe 27 decembrie. Părinţii şi slujitorii bisericii reamintesc credincioşilor semnificaţia religioasă a zilei şi subliniază rolul iertării şi al faptelor de milostenie în această perioadă a anului.