Articolele descriu obiceiuri, tradiții și superstiții practicate în noaptea dintre ani, atât în România, cât și în diverse zone ale lumii. Sunt prezentate reguli populare transmise de bătrâni privind ce nu se spală și ce nu se aruncă pe 31 decembrie, interdicţii după apus considerate că „închid norocul”, precum şi obiceiuri regionale româneşti — umblatul cu capra în Muntenia, cu ursul în Moldova, mascaţii în Bucovina, folosirea vâscului, strugurilor și smochinelor pe masă pentru belşug. Pe plan internaţional apar menţiuni despre focuri ritualice, aruncatul unor obiecte pe fereastră sau lovirea pereţilor cu pâine pentru alungarea ghinionului şi atragerea norocului, explicate ca practici sincretice cu rădăcini păgâne sau religioase. Textele explică semnificaţia simbolică a momentului de trecere între ani, oferă reguli concrete urmate la miezul nopţii şi exemplifică variaţiuni locale ale datinilor, punând accent pe credinţa populară că acţiunile din ultima seară a anului influenţează sănătatea, prosperitatea şi norocul pentru anul următor.