În ziua de Ajun a Crăciunului, articolele prezintă aceeaşi realitate culturală: practicile tradiţionale româneşti din diferite regiuni şi o sinteză naţională a obiceiurilor de iarnă. Panorama naţională evidenţiază atmosfera lunii decembrie — colinde, miros de brad, cozonaci şi ritualuri ale belşugului — şi menţionează elemente precum „Moș-Ajun”, pițărăii, mersul cu steaua şi urăturile transmise din generaţie în generaţie. Din regiunea Crișanei sunt detaliate obiceiuri specifice precum turca din Bihor (cu particularităţi locale în costume şi rit de trecere), rolul birăului în cadrul cetelor de colindători şi prezenţa obiceiurilor clasice: mersul cu capra, irozii (teatru popular) şi pluguşorul. În Oltenia, reportajele descriu Viflaimul din Dolj (reconstituiri biblice şi scenete), Vasilca şi obiceiul „scormonitului în foc”, precum şi folosirea marionetelor şi a elementelor decorative de către tinerii colindători pentru a pune în scenă întâmplări din viaţa satului şi dansuri populare. Toate texte consemnează acelaşi moment temporal — Ajunul Crăciunului — şi acelaşi cadru geografic (România), completându-se reciproc prin exemplificări regionale care ilustrează diversitatea etnografică: ritualuri de protecţie şi belşug, personaje tradiţionale, elemente scenice (steaua, capra, marionetele) şi obiceiuri locale cu variaţiuni de la o zonă la alta. Citând participanţi locali, materialele redau şi semnificaţiile populare ale obiceiurilor: urarea de noroc şi belşug, păstrarea identităţii culturale şi transmiterea practicilor între generaţii.