Pe 23 decembrie 1975, tânărul cuplu britanic Rob şi Dianne Parsons i-au oferit o masă de Crăciun şi adăpost unui bărbat fără adăpost pe nume Ronnie Lockwood. Gestul, iniţial aparent ocazional, a devenit începutul unei legături familiale care a durat 45 de ani: Ronnie a rămas să trăiască alături de cuplu, a fost integrat în ritmul familiei şi a primit îngrijire şi afecţiune pe termen lung. Povestea este relatată ca exemplu de compasiune care a transformat destine; cronologia evenimentelor include întâlnirea din decembrie 1975 şi convieţuirea ulterioară pe decenii, iar martorii (Rob şi Dianne) descriu gestul ca fiind hotărâtor pentru toţi cei implicaţi. Detaliile consemnate în relatări arată cum o invitaţie de Crăciun s-a transformat într-o relaţie stabilă de familie, marcând aproape jumătate de secol de convieţuire şi sprijin reciproc.