În octombrie 2025, statele membre NATO discută, pentru prima dată în mod public şi ca opţiuni concrete, măsuri militare în replică la ceea ce liderii alianţei descriu drept campanie sistematică de «război hibrid» a Rusiei. Conform unei anchete, aliaţii analizează desfăşurarea de drone înarmate de-a lungul frontierelor cu Rusia şi modificarea regulilor de angajare pentru piloţi, inclusiv relaxarea restricţiilor care limitează capacitatea de a doborî aeronave ruseşti care încalcă spaţiul aerian al Alianţei. Măsurile urmăresc să pedepsească şi să descurajeze incursiunile repetate ale dronelor şi avioanelor ruse, considerate provocări coordonate şi parte a unei strategii hibride ce include operaţiuni aeriene, dezinformare şi presiuni asimetrice. Discuţiile sunt prezentate ca fiind încă la nivel consultativ între aliaţi, fără decizii finale anunţate, dar marchează o schimbare notabilă în tonalitatea NATO, de la răspunsuri predominant defensive şi politice la luarea în calcul a unor contramăsuri de natură militară. Argumentele în favoarea unor măsuri mai ferme includ protejarea suveranităţii spaţiului aerian şi descurajarea escaladării prin acţiuni nejustificate; opozanţii pot invoca riscul de eroare şi escaladare militară. Dezbaterile includ şi aspecte practice: amplasarea şi finanţarea dronelor armate, coordonarea cu forţele aeriene naţionale, clarificarea scenariilor în care piloţii pot deschide focul şi mecanismele politice pentru validarea unor acţiuni mai agresive la nivel aliat. În paralel, se semnalează o intensificare a activităţilor de propagandă şi a operaţiunilor psihologice din partea Rusiei, elemente care sporesc percepţia unei ameninţări hibride coordonate şi justifică, în opinia susţinătorilor, necesitatea unei riposte mai puternice din partea NATO.