Pe 6 decembrie, creștinătatea comemorează pe Sfântul Nicolae, arhiepiscopul din Mira (Lichia, Turcia de azi) din secolele III–IV, cunoscut pentru generozitate și ocrotirea copiilor. În România, obiceiurile legate de această sărbătoare se manifestă în ajunul zilei: pe 5 spre 6 decembrie copiii își lustruiesc sau pregătesc ghetuțele, lasă dulciuri sau morcovi pentru figura asociată cu daruri, iar dimineața găsesc mici cadouri în încălțăminte. Tradițiile populare leagă și fenomenul iernii de această dată — se spune că Moș Nicolae „își scutură barba” și începe să ningă — iar sărbătoarea păstrează roluri sociale și simbolice diverse: ocrotitor al copiilor, marinarilor, brutarilor, fetelor nemăritate și al celor acuzați pe nedrept. Articolele explică atât originile istorice ale figurii (Sfântul Ierarh Nicolae din Myra), cât și semnificația oferirii de daruri, persistenta tradiției în România contemporană și modalitățile practice în care este celebrată (pregătirea ghetuțelor, obiceiuri locale, importanța festivităților pentru comunități și familie).