Un informativ al Institutului Brazilian de Geografie și Statistică (IBGE), bazat în principal pe recensământul demografic din 2022, analizează inegalitățile sociale ale persoanelor cu dizabilități din Brazilia în domenii precum urbanismul, mobilitatea, locuirea, educația, munca și veniturile. Datele recensământului au identificat 14,407 milioane de persoane cu dizabilități, reprezentând 7,3% din populația cu vârsta de cel puțin doi ani. Cea mai frecventă dificultate era cea de vedere, raportată de 4,0% din populație, urmată de dificultatea de a merge sau de a urca trepte, cu 2,6%. Dificultăți multiple erau raportate de 2,0% dintre persoane, iar limitările privind apucarea obiectelor mici și funcțiile mentale, de câte 1,4%; dificultățile de auz reprezentau 1,3%. Cazurile severe reprezentau 6,03%, iar cele profunde 1,23%, IBGE definind dizabilitatea severă prin existența unor dificultăți mari în îndeplinirea unei funcții și pe cea profundă prin imposibilitatea de a o îndeplini. În 2023, doar 34,5% dintre persoanele cu dizabilități locuiau în municipii care făcuseră adaptări în spațiile publice pentru a asigura accesibilitatea, respectiv 490 din cele 5.570 de municipii braziliene. Legile municipale privind transportul public gratuit acopereau 46,1% dintre aceste persoane, în 480 de municipii. În total, 36,5% locuiau în municipii cu personal instruit la sediul administrației locale pentru a le oferi servicii, iar 18,9% în municipii cu un fond municipal pentru drepturile persoanelor cu dizabilități. În 2022, 67,4% dintre persoanele cu dizabilități locuiau în zone cu obstacole pe trotuare, iar numai 12,9% aveau rampe pentru utilizatorii de scaun rulant în apropierea locuinței. În rândul persoanelor care aveau dificultăți să meargă sau să urce trepte, proporția celor cu acces la rampe era de 13,5%, față de 15,4% în cazul persoanelor fără dizabilități. Accesul la canalizare adecvată era de 56,6%, comparativ cu 60,2% pentru persoanele fără dizabilități, iar accesul la internet ajungea la 78,9%, față de 90,2%. Mașina de spălat era disponibilă în 60,4% dintre gospodăriile persoanelor cu dizabilități, față de 68,9% în gospodăriile fără persoane cu dizabilități. În favelas și comunități urbane locuiau 1,25 milioane de persoane cu dizabilități, reprezentând 7,6% dintre locuitorii acestor zone, față de 7,3% din populația braziliană în ansamblu. Cea mai mare proporție, de 8,7%, era înregistrată în regiunea de nord-est, nivel apropiat de cel al populației totale din regiune, de 8,6%. Doar 29% dintre persoanele cu dizabilități cu vârsta de cel puțin 14 ani erau ocupate în 2022, față de 55,8% dintre persoanele fără dizabilități. Venitul din muncă al persoanelor cu dizabilități reprezenta aproximativ 70% din cel al persoanelor fără dizabilități, iar proporția celor care contribuiau la sistemul de asigurări sociale era de 57,9%, față de 67,7%. Contribuția varia în funcție de tipul limitării, de la 12,9% în cazul limitărilor funcțiilor mentale la 35,9% în cazul dificultăților de vedere. Persoanele cu dizabilități reprezentau 2,8% dintre funcționarii publici activi, 3,1% dintre ocupanții funcțiilor comisionate de nivelurile 1-12 și 1,5% dintre persoanele aflate în poziții de conducere de rang înalt. Aceste ponderi erau sub proporția lor în populația de vârstă activă, de 8,3%, și sub proporția în rândul populației ocupate în 2025, de 4,5%. În gospodăriile cu cel puțin o persoană cu dizabilități, munca reprezenta 55,7% din venitul total, iar alte surse, 44,3%; în gospodăriile fără persoane cu dizabilități, veniturile din muncă reprezentau 78,4%. Sărăcia era mai frecventă în rândul persoanelor cu dizabilități la toate grupele de vârstă: 60,9% dintre copiii și adolescenții cu dizabilități cu vârste între 2 și 14 ani trăiau în sărăcie. În rândul persoanelor de cel puțin 60 de ani, proporția era cea mai scăzută, într-un context asociat cu pensiile, indemnizațiile și prestații precum Beneficiul de Prestare Continuată. Pentru deplasarea la locul de muncă, autobuzul sau sistemul BRT era folosit de 24,7% dintre persoanele cu dizabilități ocupate cu vârsta de cel puțin 14 ani, în timp ce, în cazul persoanelor fără dizabilități, automobilul, taxiul sau mijloacele similare reprezentau opțiunea predominantă, cu 32,8%. În rândul femeilor de culoare sau metise cu dizabilități, 16,5% petreceau mai mult de o oră pe drum între casă și serviciu, față de 9,0% dintre bărbații albi fără dizabilități.