În deșertul Atacama din Chile, cercetători de la Universitatea Andrés Bello studiază Cistanthe longiscapa (cunoscută local drept „pata de guanaco”), o floare care înflorește episodic în urma precipitațiilor rare, fenomen numit „deșertul înflorit”. Echipa analizează adaptările genetice și fiziologice care permit plantei să supraviețuiască în condiții extreme de ariditate, cu scopul de a identifica gene sau mecanisme care pot fi utilizate pentru a dezvolta culturi agricole mai rezistente la secetă. Studiul urmărește degradarea toleranței la deshidratare, comportamentul semințelor, ritmurile de înflorire legate de rezerve hidrice și posibile trasee metabolice protective. Cercetătorii subliniază importanța acestor descoperiri în contextul schimbărilor climatice și al creșterii frecvenței episoadelor de secetă, intenționând aplicarea rezultatelor în programe de ameliorare sau inginerie genetică pentru culturi alimentare vulnerabile la deficit hidric. Concluziile preliminare sugerează că adaptări multiple, nu o singură genă, conferă reziliență, iar transferul acestor cunoștințe ar putea contribui la securitatea alimentară în regiuni uscate.