Eugen Iancu — tatăl lui Alexandru, tânărul de 22 de ani decedat în incendiul din clubul Colectiv din 2015 — a comentat, la începutul lui 2026, modul în care autorităţile elveţiene au gestionat tragedia produsă în noaptea de Anul Nou într-un bar din staţiunea Crans‑Montana. Iancu a urmărit intervenţia elveţiană şi a remarcat reacţia rapidă şi organizată a autorităţilor, subliniind că acestea „au apelat la ajutor extern din primele ore” şi „nu şi‑au permis să strige «Avem de toate»”. În declaraţiile sale, el face o comparaţie directă cu haosul şi lipsa de coordonare care au marcat răspunsul la incendiul din Colectiv, unde implicarea tardivă şi incoerenţele au avut consecinţe grave. Articolele revistează opinia sa, reamintesc pierderea fiului său la Colectiv şi contrapun două modele de reacţie în situaţii de urgenţă: unul rapid şi colaborativ, observat în Elveţia, şi unul marcat de autosuficienţă şi probleme administrative, perceput în cazul României după Colectiv. Citatele atribuite lui Iancu şi detaliile despre pierderea personală dau nuclee emoţional şi moral comentariului său, iar relatările evidenţiază lecţiile pe care, în opinia sa, autorităţile române ar trebui să le înveţe din exemplul elveţian.