O echipă internaţională de cercetători a identificat într-un sit arheologic din comitatul Suffolk, estul Angliei, ceea ce este prezentat drept cea mai veche dovadă directă a producerii şi controlului focului de către oameni preistorici. Cercetătorii descriu o vetre construită — cu resturi de argilă înroşită, pietre afectate termic şi depozite organizate în jurul unui foc — pe care o atribuie neanderthalienilor şi o datează la aproximativ 415.000 de ani (în jurul valorii de 400.000–415.000 de ani conform analizelor prezentate). Studiul, publicat într-o revistă ştiinţifică, susţine că materialele şi structura vestigiilor indică un foc intenţionat şi repetat, nu ardere naturală, ceea ce mută în timp apariţia controlului focului cu zeci de mii de ani faţă de estimările anterioare. Metodele menţionate includ analiză stratigrafică şi teste pentru identificarea alterărilor provocate de căldură în materiale arheologice; autorii argumentează că datele reconstrucţiei contextului au permis separarea urmelor de foc de fenomene geologice sau arderi accidentale. Potrivit cercetătorilor, această descoperire are implicaţii majore pentru înţelegerea comportamentului social şi tehnic al Neanderthalienilor şi pentru cronologia evoluţiei umane: „acest moment-cheie din evoluţia umanităţii” marchează utilizarea deliberată a focului pentru gătit, încălzire şi protecţie, cu posibile consecinţe asupra organizării grupurilor, dietei şi adaptării la climă.