La 21–22 noiembrie 2025 administraţia Donald Trump a făcut public un plan de pace pentru Ucraina structurat în 28 de puncte, cu un termen impus pentru acceptare până la 27 noiembrie. Documentul propune încetarea ostilităţilor şi include concesii teritoriale şi garanţii care ar bloca, în practică, perspectiva de aderare a Ucrainei la alianţe militare occidentale. Trump a afirmat că Volodimir Zelenski „nu are nicio carte în mână” şi a îndemnat la acceptarea rapidă a planului. Reacţiile au fost imediate: liderii europeni s-au mobilizat sâmbătă pentru a formula un răspuns comun, iar Ucraina şi aliaţii săi au căutat să strângă rândurile. În Rusia, preşedintele Vladimir Putin a comentat planul la o reuniune a Consiliului de Securitate şi a lansat o ameninţare criptică, sugerând că, dacă Ucraina refuză oferta, ofensiva „de la Kupiansk” s-ar putea repeta pe tot frontul. În planul american sunt evaluate pierderile teritoriale pe care Rusia le-ar obţine — un teritoriu echivalent cu Luxembourg, conform unor estimări publice — şi prevederi considerate de unii observatori ca facilităţi pentru Moscova. Reacţii critice vin din mediul politic şi academic: istoricul Armand Goşu a analizat punctual planul, numind „Art. 14” „o bijuterie, cel mai trumpist”, subliniind caracterul controversat al anumitor prevederi, iar politologul Cristian Preda a catalogat iniţiativa drept „o cerere adresată Ucrainei de a capitula”. În spaţiul public, propunerea a generat polemici şi comentarii virulente — inclusiv o avalanşă de critici la o postare a unei misiuni diplomatice — şi analize care avertizează că forma actuală a planului riscă să creeze premisele unui nou conflict.