Pe 28 februarie 2026 Statele Unite şi Israelul au lansat lovituri militare asupra Iranului. Operaţiunile au escaladat rapid: liderul suprem iranian şi-a pierdut viaţa, Iranul a ripostat cu salve masive de rachete balistice şi drone ce au vizat Iran, Israel şi state vecine (inclusiv atacuri raportate în Azerbaidjan şi o rachetă căzută în Dubai), iar bilanţul după şase zile a depăşit 1.200 de victime în Iran. La Casa Albă, preşedintele Donald Trump a declarat că nu are „nicio limită de timp” pentru războiul cu Iranul şi a exclus o invazie terestră, numind-o „o pierdere de timp”. Trump a afirmat că marina şi forţele aeriene iraniene „nu mai sunt”, a spus că oficiali iranieni au luat legătura pentru a negocia o înţelegere şi a oferit „imunitate” trupelor iraniene care se predau. El a sugerat totodată că după Iran ar putea urma Cuba. Conflictul a provocat tensiuni transatlantice: Trump a cerut sprijinul aliaţilor europeni, dar lideri precum Emmanuel Macron, Keir Starmer şi Pedro Sánchez au criticat sau au refuzat sprijinul şi folosirea bazelor lor pentru operaţiuni, ceea ce a adâncit o ruptură în relaţia SUA–Europa. În regiune, Hezbollah a cerut evacuarea zonelor de frontieră, şapte state au raportat explozii, iar Europa s-a mobilizat pentru apărarea unor teritorii precum Cipru. Oficialii americani au avertizat asupra unor posibile atacuri ca represalii; consilierii lui Trump i-au recomandat uneori să declare victoria şi să retragă trupele, în timp ce administraţia continuă campania aeriană şi loviturile cu rachete.