Secțiile de votare s-au deschis duminică, 20 septembrie, la ora locală 8:00, în Berlin și Mecklenburg-Pomerania Occidentală, și s-au închis la ora 18:00. Aproape 3,8 milioane de alegători au fost chemați la urne: aproximativ 2,49 milioane în Berlin și 1,3 milioane în Mecklenburg-Pomerania Occidentală. Alegătorii au desemnat Parlamentul landului și Camera Deputaților din Berlin, care are statut de land, precum și parlamentul landului Mecklenburg-Pomerania Occidentală, cu cel puțin 71 de mandate. Alegerile au fost ultimele dintr-o serie de cinci scrutine regionale organizate în acest an și au fost urmărite ca un test pentru cancelarul Friedrich Merz și pentru Uniunea Creștin-Democrată (CDU). Pe parcursul zilei s-a conturat o participare mai ridicată în ambele landuri, fără cifre finale disponibile în materialele primite.

După închiderea urnelor, primele proiecții bazate pe sondaje la ieșirea de la urne au indicat că AfD a obținut primul loc în Mecklenburg-Pomerania Occidentală, cu aproximativ 37-38% din voturi, urmată de SPD, cu circa 35,5-36,5%. CDU, partidul cancelarului Friedrich Merz, a fost creditată cu aproximativ 5,5-6%, la limita pragului electoral de 5%. La Berlin, Die Linke a fost proiectată pe primul loc, cu aproximativ 24,5%, înaintea CDU, creditată cu circa 20%, și a AfD, cu aproximativ 16-18%. Rezultatele oficiale și distribuția finală a mandatelor nu erau încă disponibile, iar proiecțiile nu stabileau componența viitoarelor guverne regionale.

Rezultatele preliminare au reprezentat o nouă performanță importantă pentru AfD în estul Germaniei și o lovitură pentru CDU. Cancelarul Friedrich Merz a calificat rezultatul din Mecklenburg-Pomerania Occidentală drept „un dezastru” și a declarat că acesta nu poate fi ascuns „sub preș”. El a legat rezultatul de problemele economice și de diviziunile din societatea germană și a susținut accelerarea reformelor, afirmând că acestea pot fi „un antidot împotriva otrăvii autoritarismului”. Înaintea votului, Merz respinsese ideea demisiei, spunând că „a renunța nu este o opțiune pentru mine” și că guvernul și el au fost aleși pentru patru ani.

Scrutinurile au avut loc la două săptămâni după victoria AfD în Saxonia-Anhalt. Formațiunea a obținut acolo 43,8% din voturi și 39 dintre cele 83 de mandate, fără să atingă majoritatea absolută, iar CDU a coborât la aproximativ 17%. Rezultatul a alimentat discuțiile despre ascensiunea extremei drepte și despre viitorul politic al lui Merz. Premierii celor opt landuri conduse de CDU au pledat pentru stabilitate și au declarat că vor colabora „împreună cu cancelarul”. Conducerea CDU a convocat pentru seara alegerilor o reuniune extraordinară pentru coordonarea reacției la rezultate și demonstrarea unității în jurul lui Merz. Cancelarul și-a anulat participarea la Adunarea Generală a ONU de săptămâna următoare, invocând necesitatea prezenței sale la Berlin după alegeri.

Înaintea votului, în Mecklenburg-Pomerania Occidentală, sondajele indicau o cursă strânsă între SPD, condus de premierul landului, Manuela Schwesig, și AfD. Un sondaj ZDF realizat în perioada 14-17 septembrie, pe baza răspunsurilor a 1.395 de alegători, plasa SPD la 37%, cu un avans de un punct procentual față de AfD, cotată la 36%. Die Linke era creditată cu 9%, Verzii cu 5%, BSW cu 4%, iar CDU cu 6%, aproape de pragul electoral. Marja de eroare era de aproximativ trei puncte pentru un rezultat de 40% și de circa două puncte pentru un rezultat de 10%, astfel încât diferența dintre SPD și AfD nu reprezenta o prognoză sigură. Un alt sondaj indica AfD la 37%, SPD la 35%, Die Linke la 10%, Verzii la 5% și CDU la 7%.

Schwesig conduce landul din 2017 și s-a prezentat drept candidata capabilă să oprească extrema dreaptă, folosind formula „die Frau gegen Blau” („Femeia împotriva albastrului”). Coaliția SPD-Die Linke ar fi putut avea dificultăți în obținerea majorității, iar formarea unui nou guvern ar putea depinde de intrarea Verzilor în parlament. Un rezultat bun al AfD nu ar fi însemnat automat că formațiunea va ajunge la guvernare, întrucât celelalte partide importante exclud o coaliție cu aceasta. Campania a fost dominată și de costul energiei și al carburanților. Merz a promis măsuri pentru reducerea poverii prețurilor carburanților, iar materialele au menționat și posibilitatea plafonării prețurilor energiei și reducerii taxelor, în timp ce Schwesig a cerut intervenții mai rapide.

La Berlin, sondajele indicau o competiție strânsă între Die Linke, CDU și AfD. Un sondaj menționa Die Linke cu 22%, CDU cu 20%, AfD cu 18%, Verzii cu 15%, SPD cu 12% și BSW cu 4%, în timp ce 23% dintre respondenți erau indeciși. Un alt sondaj plasa Die Linke la 23%, CDU la 21% și AfD la aproximativ 17%. CDU și SPD guvernează împreună capitala din 2023, iar rezultatul urma să influențeze formarea unei eventuale coaliții. În lipsa unei majorități pentru repetarea alianței CDU-SPD, scenariile discutate includeau o coaliție tripartită cu Verzii. Die Linke și Verzii susțin propunerea privind exproprierea marilor companii imobiliare, susținută de 59,1% dintre participanții la un referendum din 2021, în timp ce SPD s-a arătat reticent.

Campania de la Berlin a fost afectată de scandaluri. Primarul CDU Kai Wegner a renunțat la candidatura pentru un nou mandat după controversa privind un meci de tenis jucat în timp ce mari zone ale orașului rămăseseră fără electricitate la temperaturi de îngheț; materialele precizează că pana de curent a fost provocată de un incendiu intenționat. Candidatul SPD Steffen Krach este vizat de o anchetă privind acuzații de corupție. Locuința și birourile sale au fost percheziționate, însă Krach a negat orice neregulă și a spus că rămâne în cursă. Succesorul lui Wegner ca principal candidat al CDU, ministrul regional de finanțe Stefan Evers, a menținut șansele partidului în sondaje, în pofida intrării târzii în cursă.

Criza locuințelor și creșterea chiriilor au fost teme centrale la Berlin. Aproximativ 85% dintre gospodării locuiesc cu chirie, iar prețurile cerute pentru locuințele nou scoase pe piață aproape s-au dublat față de 2014. Autoritățile estimează că până în 2040 vor fi necesare încă 211.000 de locuințe. CDU, FDP și AfD susțin construirea de locuințe pe anumite porțiuni ale Tempelhofer Feld, în timp ce SPD, Verzii și Die Linke se opun, invocând păstrarea terenului în mare parte neconstruit.

Presiunea asupra lui Merz a fost amplificată de scăderea popularității sale și a CDU/CSU la nivel național. Unele sondaje indicau o aprobare de 14%, respectiv 10%, iar un sondaj INSA arăta că 78% dintre respondenți nu îl mai considerau potrivit pentru funcție. AfD era cotată la nivel național între 27% și 29%, în timp ce CDU/CSU se situa între 18% și 20%. Un sondaj YouGov indica faptul că 48% dintre cei 1.611 adulți chestionați se așteptau ca Merz să nu mai fie cancelar până la sfârșitul anului, față de 31% care anticipau că va rămâne în funcție; 21% nu au răspuns.

În interiorul CDU au reapărut discuții despre o eventuală înlocuire a cancelarului, fiind menționați Hendrik Wüst și Markus Söder. Printre scenariile discutate s-au numărat demisia voluntară, un vot de neîncredere constructiv, un vot de încredere cerut de Merz sau continuarea mandatului în pofida rezultatelor. Conducerea partidului a continuat oficial să îl susțină pe Merz, iar colaborarea cu AfD a fost respinsă de conducerea CDU. Proiecțiile de la Berlin și Mecklenburg-Pomerania Occidentală pot intensifica discuțiile despre autoritatea lui Merz, dar nu stabilesc singure viitorul guvernului federal; rezultatele oficiale și formarea majorităților regionale urmau să fie clarificate.