Pe 5 decembrie Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Cuviosul Sava cel Sfințit, călugăr din secolul al V‑lea, născut în ținutul Capadociei în familia Ioan și Sofia. Viața sa este plasată în timpul împăratului Teodosie (secolul V), fiind trimis la renumiți duhovnici precum Eftimie și Teoctist; a intrat devreme în viața monahală, a viețuit în asceză şi a dobândit faima de povăţuitor şi făcător de minuni. Printre faptele reținute se numără izvorârea apei prin rugăciune în locuri fără apă, misiuni ca sol la Constantinopol trimis de patriarhia Ierusalimului și vedenii care au marcat sfârșitul zilelor sale pământești. Texte liturgice și calendare ortodoxe remarcă contribuția sa la monahismul timpuriu şi îl prezintă ca model de credință, smerenie și devotament pentru comunitatea creștină; data pomenirii apare consemnată în calendarele bisericești cu semnificație liturgică pentru 5 decembrie.